Creierul lui Einstein

Foarte mulți oameni au râvnit orice a aparținut vreodată lui Albert Einstein (un citat, un interviu, o semnătură, orice), iar această obsesie nu s-a stins nici măcar atunci când el a trecut în neființă.  Atât de puternică a fost mania, încât, între moartea și înmormântarea lui, creierul i-a fost prelevat. Creierul care timp de aproape 50 de ani a dominat fizica mondială, a dispărut asemenea unei particule subatomice de care Einstein a fost fascinat atâta timp.

În 1955, după ce i se făcuse autopsia lui Einstein – care a murit de anevrism aortic – medicul curant, i-a deschis cutia craniană, i-a luat creierul, sub pretextul de cercetări medicale, însă nu l-a mai înapoiat niciodată. Se spune că oftalmologul lui Einstein, i-ar fi luat ochii, pe care îi scotea și-i arăta, la diferite petreceri.

Medicul curant, dr Thomas Harvey, a păstrat creierul acasă, iar atunci când a plecat din orașul unde lucra, l-a luat cu el. Anii au trecat. Nu s-au publicat studii, nu s-au făcut descoperiri. Nu s-a luat nici o măsură legală împotriva lui Harvey, deoarece nu exista un precedent de recuperare a unui creier în asemenea situații. Apoi medicul a dispărut din atenția publicului.

După 40 de ani de când se afla în posesia creierului – timp în care nu a făcut mai nimic, ci doar a împrțit câteva bucățele din el câtorva privilegiați – dr Harvey, a cărui carieră s-a sfârșit după ce publicul a aflat de fapta sa – a fi jefuitor de cadavre nu prea dă bine la CV – a luat o hotărâre. Fiind apăsat de un simțământ de vinovăție, a hotărât să înapoieze creierul familiei, adică unei nepoate a lui Einstein care locuia la 5000 de km de locul unde se afla el.

Un jurnalist, Michael Paterniti, s-a hotărât să-l ducă cu mașina, străbătând SUA, de pe coasta de este până pe coasta de vest, având ân portbagaj, într-un recipient de sticlă, creierul lui Einstein îmbibat în formaldehidă.  Jurnalistul a scris ulterior o carte – Driving Mr. Albert – în care povestește una din cele mai neobișnuite călătorii din istoria SUA: un bătrân medic cu conștiința încărcată, un jurnalist și, desigur, creierul lui Albert Einstein plescăind în portbagaj cale de cca 5000 de km, ceea ce a stârnit agitație pe tot parcursul drumului.

Scena cea mai interesantă este atunci când cei doi au întâlnit-o pe nepoata lui Einstein, Evelyn. Deși știa că aveau să vină cu creierul faimosului ei bunic, nu era prea sigură ce anume să facă cu el. Iată ce povestește Michael Paterniti:

Ridic capacul, înlătur o fâșie de cârpă umedă, iar apoi o duzină de bucățele de creier de mărimea unei mingi de golf, părți din cortexul cerebral și lobul frontal. Mirosul de formaldehidă ne izbește în moalele capului. Bucățile trandafirii, de culoarea ficatului, înconjurate de ceară aurie, sunt împachetate în celofan. Scot câteva din recipientul de plastic și i le înmânez Evelynei. Sunt moi, umede și au aproximativ greutatea unor pietricele de plajă. Evelyn care ți-l amintea foarte bine pe bunicul ei, a ridicat privirea spre mine și a întrebat:

  • Deci pentru asta s-a făcut atâta agitație?

Peste o clipă, mângâind o altă bucățică, remarca:

  • Din asta s-ar putea face un colier frumos.

Apoi calm și încet a pus fragmentele înapoi în recipientul de sticlă și a închis capacul peste creierul lui Einstein.

 

DESPRE ESENȚA LUCRURILOR

Făcând abstracție de bizareria povestirii de mai sus, gândește-te că ei țineau în mâini, la propriu creierul care a dat un nou curs fizicii. În interiorul acelor bucățele de creier de mărimea unei mingi de golf s-au pus bazele fizicii nucleare. De undeva din acele bucăți trandafirii de culoarea ficatului a izvorât formula E=mc2, concept care a schimbat lumea.

Creierul care a răsturnat din temelii aproape 300 de ani de fizică newtoniană.

Acest creier a făcut să apară din nimic teoria  generală a relativității, teorie care au demonstrat că timpul și spațiul nu sunt noțiuni absolute, ci se modifică în funcție de cantitatea de materie implicată și de viteza observatorului. Acest creier a dat naște unora dintre cele mai fascinante și valoroase idei din istoria umanității.

Deși simbolistica povestirii de mai sus poate avea multiple proiecții, se desprinde totuși o întrebare: Se limitează personalitatea, geniul, ideile și pasiunile lui Albert Einstein la materia sa cerebrală, la acele șănțulețe compuse din fibe și neuroni sau este limitată doar la structura sa fizică? 

La urma urmelor, la ce se reducea Albert Einstein?

 

În ultimă instanță, ce ești tu, de fapt?

Ființă pur fizică, care trăiește doar după legile fizice și care generează emoții, idei, artă și creativitate la fel cum stomacul secretă acidul peptic sau ficatul secretă lichidul biliar?

Tu și tot ceea ce faci, gândești și creezi nu ești nimic altceva decât suma unor fenomene fizice, nimic mai mult decât mișcarea atomilor, sinteza proteinelor, cuplarea sau activarea adenilat-ciclazei și secvența de ACTH, alfa-MSH, beta-MSH și beta-lipotropină?

Alegerea viitorului partener de viață este doar simpla intersectare a unor vectori fizici?

Este oare posibil ca tot ce ține de tine – gânduri, emoții, dorințe, acțiuni, convingeri – să fie explicat, exprimat și prezis la fel ca mișcarea astrelor?

Răspunsul la aceste întrebări depinde de o întrebare esențială legată de originea ta.

 

 

Cum ai ajuns să te naști pe acestă planetă și de ce? 

Dacă ești doar produsul unor forțe pur fizice, într-un Univers guvernat doar de legi fizice, în care nu există nimic în afara materiei și mișcării, atunci cum ai putea fi tu altceva decât materie și mișcare?

Poate ființa ta, ca și întreg, să fie mai mult decât suma părților din care este compusă?

Așadar, din această perspectivă, ești un proces fizic determinat, în totalitate, de o activitate fizică anterioară, ceea ce înseamnă că nu ai prea multă libertate de alegere decât o marionetă sau un robot care execută o comandă sau un program.

 

Crezi că ești mai mult decât atât? 

 

Despre fericirea permanentă

Am întâlnit mulți oameni care declară: „Sunt fericit – pentru că…”. Ei bine, pentru simplul motiv că are nevoie de ceva pentru a fi fericit, este dovada că nu posedă fericire. Căci fericirea este fără motiv. Da, sunt fericit și  nu  știu de ce. E minunat să trăiesc, să respir, să mănânc, să mă joc, să vorbesc, să creez și  nu știu de ce. Sunt fericit pentru că este un dar de la Dumnezeu, un element spiritual care nu vine nicidecum de la mine însumi. Un dar pe care eu am rolul de a-l dezvolta și a-l menține activ.

Pentru majoritatea oamenilor, fericirea e legată de posesiuni, fie ele materiale, fie spirituale.  Fericirea nu depinde de nimic și de nimeni, ea vine de la Dumnezeu și sunt uimit să descopăr, în mine însumi, această minunată stare de conștiință. Mă stăpânește și nici măcar nu  știu de ce. Iată fericirea!

Pentru că ești pe pământ, ești obligat să privești existența  din perspectivă telurică. Subiectiv vorbind, totul pare veridic, toate par așa cum le vezi. Dar, atunci când faci un efort, pentru a cunoaște realitatea obiectivă, vei vedea că totul este diferit. Eu fac asta fără încetare. De aceea îmi este ușor să mă pun în pielea celui care se consideră fericit, dar nu este, dar și în pielea celui care este fericit și habar n-are că este astfel.

Ești atât de obișnuit cu subiectivismul, încât simți că ești în adevăr, în perfecțiune; și ești atât de încrezător în tine însuți, deasupra oricui, dispretuitor, detașat…  Dar, de câte ori nu te-ai înșelat?…Recunoaște! Și dacă recunoști că te-ai înșelat măcar o dată, într-o privință, oare nu este posibil să te înșeli și acum? Ba da!

Fericirea permanentă.

Toată lumea gândește că știe ce înseamnă să fii fericit. Dar nu tot ce se gândește si se spune despre fericire sunt întru totul corecte si exacte. Am scris o carte, Jurnalul celor 9 Fericiri, în care am abordat fericirea din toate perspectivele. Acum lucrez la o ediție îmbunătățită a acestei cărți – 9 Fericiri 2.0 – în care vin cu idei noi și practice, accesibile oricui, pentru a te ajuta să te menții fericit. În ea abordez fericirea și din punct de vedere emoțional, și din punct de vedere mental, și din punct de vedere spiritual.

Omul consideră că fericirea nu se poate permanentiza! El consideră că este pentru moment, pentru câteva minute, pentru câteva ore sau pentru câteva zile – dar nu este permanentă.  Dar de ce zice atunci: Sunt fericit? Pentru că nu știe ce este fericirea! Realitatea este următoarea: dacă nu-i permanentă, nu este fericire. Astfel, de cum vei avea o senzație ce îți permie să te bucuri un pic, să te destinzi un pic, să te simți mai bine…consideri că ești fericit, deși nu ai o idee clară a ceea ce înseamnă fericirea. Și dacă nu știi ce înseamnă fericirea, de unde știi că ești fericit? Doar pentru că așa îți place ție să crezi?

Da, da: confunzi fericirea cu o senzație.

Fericirea este o stare de conștiintă, în care cunoști acel echilibru – moral, emoțional, spiritual – pe care  nimeni și nimic nu-l tulbură, nu-l umbrește si nu-l perturbă. Asta nu poate dura un moment; ceea ce este mai important este aceea că ea e o stare de echilibru între toate elementele ființei umane: între gândire, sentimente, voință, corpul fizic, cu stomacul, cu plămânii, cu creierul.

Fericirea este o stare de conștiiță. Și chiar o stare a conștiinței pe care o poți provoca prin educație. 

Să luăm un exemplu. Au fost oameni în viața mea care mă iubeau și erau absolut convinși de această realitate. Eu, însă, nu eram atât de convins: voiam să văd cât timp va dura. Și n-a durat… Ba, mai mult chiar, adesea s-a schimbat în contrariul: indiferență sau chiar ură. De ce ? Pentru că oamenii nu știu cum se transformă lucrurile dintr-unul într-altul. Eu, însă, am studiat acestea. Atunci când cineva este foarte entuziast, și-mi arată că este gata să facă lucruri formidabile, eu reflectez. Cred, bineînțeles: pentru moment, pentru un anumit timp, da. Dar pentru mine ceea ce contează este să fie durabil. Ei bine, sunt oameni care nu se manifestă și nu se arată atâta, dar la ei se găseste o dragoste care durează toată viața. Si iată cum, dup-aceea, eu sunt absolut convins. Pentru că este durabil. Ia aceasta ca și criteriu.

Subiectivismul face ravagii…

Oamenii nu prea se cunosc aceste lucruri, pentru că oamenii nu au un criteriu. Așa se face că oamenii se pot înșela: un băiat e îndrăgostit de o fată. Ei bine, el îi vorbește și îi scrie entuziast, îi prezintă lucrurile cum că toată viata și în eternitate o va iubi etc. Iar biata fată, neavând criterii, îl crede și îl urmează. Dar, la un moment relația sucombă, căci el începe să se poarte urât. Si-atunci se separă, se despart… De ce ? Pentru că nu a găsit criterii, legate de formele pe care le poate lua o relație, în lumea subiectivă.

Pentru că omul subiectiv nu are viziune de ansamblu, de aceea se înșeală fără încetare. Ar fi avut nevoie să învețe anumite lucruri, care-i lipsesc: ce înseamnă o relație, cum gândește un bărbat, cum gândește o femeie, cum se comunică șamd.  Dar micile plăceri, sunt mai importante, pentru omul subiectiv. În vreme ce educația, a, nu!, asta nu: este obositor, este plictisitor, e… 

Fericirea înseamnă afinitate. Ce este afinitatea? Afinitatea este a trăi un unison; de a face schimburi, de a întețege, de a se uni, de a se amesteca, adică: de a vibra la unison, de a avea o afinitate spre a putea fi împreună.

Si-acum, poți vedea aceasta în toate domeniile. Dar în toate domeniile! Si asta este foarte important, joacă un rol foarte important: aceasta te poate duce, în timp, la paradigme mult mai îndepărtate și mai dificil de înțeles. Cei care iubesc, au o afinitate cu toți cei care iubesc; oamenii pozitivi au o afinitate pentru oamenii pozitivi. La fel se întâmplă cu toate celelalte.

Pentru a avea fericirea durabilă este necesar să cauți si să te legi de acea ființă care are în ea însăși, fără încetare, fericirea. Și care este ființa care are neîntrerupt această fericire? Pentru că, asta e, Pământul este un loc unde totul este variabil, nimic nu e stabil. Deci nici fericirea. Pentru a intra în acest domeniu al stabilității este necesar să te legi de ființe eterne. Iar cea mai cunoscută ființă eternă este… Dumnezeu.

Oamenii cunosc suferința, cunosc durerea, tristețea, angoasele, bolile, necazurile; dar nu sunt încă pregătiti pentru fericire. De ce?  Pentru că n-au avut prilejul să se aclimatizeze, să se întărească, să se facă rezisteți: să se educe. Iată, îți voi da un exemplu: câte mame cărora li s-a spus că și-au pierdut copiii în timpul războiului, și care plângeau și erau nefericite, nu au murit când au aflat că fiii lor erau totuși în viată?! Lipsa educației. Educația te pregătește să reziști, să suporți intensitatea acestei puteri dumnezeiești. Pentru aceasta ai nevoie să te pregătești. E nevoie de timp.

Să luăm, dacă vreti, cazul meu. Eu n-am avut nici un învătător spiritual, și pe la 14-15 ani am tot dat peste cărți de filosofie, spiritualitate, psihanaliză. Și am început să înțeleg cum funcționează lumea. Dar negăsind soluții la situațiile neconstructive, am intrat în depresie. Da, pentru că lumina pe care mi-am atras-o, prin conștientizare, fără să am un mentor  care să mă îndrume, care să-mi arate și un alt punct de vedere decât cel subiectiv, ei bine, m-a băgat în depresie. 16 ani. Cu această singură specificație: că eram fericit. Da, eram în depresie și fericit totodată ? Da, dar asta a fost.

Educația…

Pentru aceasta deci, este necesară educația: ca să nu permiți existența a două aspecte ce se exclud reciproc, să se războiască în ființa ta. Nu știi ce înseamnă fericirea? Daa, micile bucurii pe care le-ai avut cândva. Bine, dar astea nu se numește fericire! Fericirea este atunci când te simți fuzionat cu Dumnezeu; să trăiești, să te unești, să te pierzi în Dumnezeu. Da, dar pentru a avea posibilitatea de a rezista, pentru a avea conștiința vie, pentru a nu muri, este nevoie de educație. Pentru că nu ești pregătit să vibrezi în acest unison. Dar tuești om, iar oamenii suntt ignoranți. Ei nu știu toate aceste lucruri.

Pentru a trăi fericirea, dezvoltând acea sămânță sădită în tine de către Dumnezeu, este necesar să lucrezi locul în care se va dezvolta acea sămânță: ființa ta. Altfel, fericirea va rămâne la stadiul de sămânță și nu vei nici cea mai vagă idee de ceea ce înseamnă fericirea. Niciodată.

Ei bine, fericirea este o vibrare la unison cu Dumnezeu – pentru că Dumnezeu nu este niciodată nefericit. Si, chiar, în ciuda nefericirilor, suferințelor, bolilor oamenilor, El este peste tot pentru a-i ajuta,  pentru a-i vindeca. El nu este împovărat, nu este întristat – datorită purității și statului său. Chiar dacă se explică din când în când prin biserici că Bunul Dumnezeu este nefericit să vadă cât de răi, criminali, nedrepți, bădărani sunt oamenii, eu însă nu cred. Domnul nu este niciodată nefericit. Pentru că dacă El ar fi nefericit precum oamenii, asta ar însemna că El nu-i perfect, că-i lipseste ceva. El ar avea ceva care nu-i dintr-o materie bună. Si-atunci nu-I Viața, nici Iubirea. Da, este absolut imposibil ca Dumnezeu să fie nefericit.

Convingerile limitative…

Acum, pentru a menține fericirea, este necesară educația: înlocuirea – zi de zi – a convingerilor limitative, care sunt dezgustătoare, care sunt murdare. Pentru că atunci când vei vrea să le îndepărtezi pur și simplu, ele nu vor pleca – pentru că sunt tenace, se cramponează și au un aliat puternic: frica.  Pentru că oammenii care nu știu cum să se debaraseze de ele, sunt de fapt sclavii convingerilor distructive (limitative), cu vechile clișee, cu vechile dorințe, cu vechile momeli și pofte, care durează toată viața. Chiar dacă și le îmbracăîn haine pozitiviste, mințindu-se pe sine și pe alții că sunt fericiți…  Este neceasră înlocuirea acestor convingeri. Ei bine, când le înlocuiești, ele dispar – pentru că ele știu că noile venite sunt mai puternice, mai magnifice, mai minunate, mai vibrante ca ele, și așa capitulează. Altminteri, ele rezistă. Mai ales atunci când sunt hrănite cu pozitivism.

Așadar, la ce ți-ar folosi să te înșeli și să înșeli pe cei din jur susținând că ești fericit și nu ai nevoie de nimic? Căci aceasta nu durează multă vreme. Este adevărat că fiecare lucru permite o satisfacție, pentru un timp oarecare. Dar după aceea? La început, da, merge. Dar mai apoi te obișnuiești și nu va mai fi satisfăcut. Și dup-aceea? Apare altceva care vine să-l înlocuiască în mintea ta: „Acum sunt fericit!” Dar apoi, când le va avea din nou, un timp oarecare vei satisfăcut – adică împlinit, multumit -; dar după aceea vei cere altceva.

Oricine poate să dorească și să fie fericit. Permanent. Și pentru ca aceasta să dureze este necesară o educație a conștiinței.

La fel și cu dragostea. Oamenii vorbesc pompos despre dragostea necondiționată, dar nu sunt capabili să iubească la fel cum se iubesc pe ei înșiși: nu au ajuns încă să aibă această dragoste. După cum fericirea, tot așa si dragostea: a o avea în conștiință, ea se manifestă permanent te cuprinde și o vei avea ca și conștiință fără încetare, toată viața. Fericirea, nu se manifestă prin senzații, în emoții, în gândire, ci în conștiință.

Unde se găsește fericirea?  În libertate. În iubire. În viață.

Așadar fericirea, despre care oamenii n-au nici cea mai mică idee, se află în Dumnezeu, în această perfectiune, în această luminozitate. Si dacă ajungi la un moment dat să te tot apropii, să vibrezi, vei avea atunci acea fericire care durează, care durează veșnic și pe care n-o vei mai pierde orice ti s-ar întâmpla. Acum tu spui că ești fericit, dar la o mică criză te vei vedea rămânând fără fericire. Da, da, aceasta oricărui om i s-a întâmplat. Nu te mai chinui cu explicatii – ai verificat-o deja: nu este durabilă, nu este stabilă, pentru că este doar satisfacție. Pentru că fericirea este imuabilă și veșnică, de sorginte divină. Atunci când iubești pe Dumnezeu, când iubești puritatea, când iubesti înțelepciunea, dragostea, bunătatea, ei bine, atunci fericirea se dezvoltă și se permanentizează. Pentru asta ai nevoie de educație.

Să nu te mai înșeli, de acum înainte, folosind acest cuvânt ca toată lumea. Da, pentru că fericirea n-o cunoști încă. Chiar dacă te lauzi cu ea.

Iată câteva cuvinte despre fericire: ceea ce nu este durabil, nu este fericire.

Trăiești într-o lume deformată care nu se află în adevăr. Când conștientizezi aceasta, vei realiza că ai nevoie de educație. Unii aleg detașarea. Eu nu aleg detașarea. Un om detașat dă curs fricii, iar frica nu se află în fericire.  Este necesară educația, dar nu vei putea să te educi corect decât atunci când vei avea acces la adevărata lumină, la adevărata învătătură, cea pe care o predă Dumnezeu. Asta nu înseamnă să te dedici bisericii precum au făcut-o unii. Nu, nu, ci să fii cu oamenii, să-i ajuți, să-i iubești. Dar să nu gândești ca ei. Eu sunt în lume, cu lumea, iubesc oamenii, dar nu gândesc ca ei. Eu gândesc gândul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu mă vrea fericit. Și pe tine.

 

Mai multe despre

20 de pasaje despre fericire

Acum trei ani am scris cartea Jurnalul celor 9 Fericiri – publicată în martie 2014 – în care am adunat gândurile mele  și ale oamenilor care se bucură de un real succes, legate de fericire. Abordarea mea este una mai puțin obișnuită pentru că am alăturat două domenii care, aparent, se exclud reciproc: psihologia pozitivă aplicată și spiritualitatea creștină practică. 

Ce este fericirea? Cum se manifestă ea? Cum se ajunge la ea? Cum se poate menține? Cum se poate permanentiza? Aceste întrebări, care macină mintea multor oameni, m-au impulsionat să scriu această carte. În continuare vă prezint 20 de pasaje legate de fericire, din perspectivă spirituală și psihologie pozitivă.

 

1.

Foarte puțini oameni se raportează corect la propria lor creștere spirituală și personală. În schimb, cei mai mulți, se grăbesc să fie fericiți, să progreseze și să aibă succes, ignorând spiritualitatea. De-a lungul vieții am realizat faptul că – multe persoane fiind în asentimentul meu – fericirea, fără o abordare realistă a spiritualității, nu este posibilă. – pag. 4

2.

E bizar să vorbesc despre fericire când majoritatea oamenilor o consideră o iluzie, nu? Pentru cei mai mulți este bizar, dar pentru tine nu este. De ce? Pentru că tu vrei să fii fericit. Și pentru că fericirea este o realitate, celelalte teme sunt abordate sub aceste auspicii: fericirea este reală și posibilă oricui. – pag. 5

3.

Îmi  trăiesc viața din plin și de aceea mă simt fericit. Și nu pentru că eu aș avea vreun merit, ci pentru că aceasta este starea mea ca urmare a relației personale ce o am cu Dumnezeu, Creatorul meu. În prezența Lui, fericirea e la ea acasă. – pag. 6

4.

Oricât de capricioși și egocentriști sunt oamenii, ei au nevoie ca în jurul lor să fie fericire și bună dispoziție. Iar în momentul când tu sugerezi că ești fericit, chiar dacă nu știi exact ce e fericirea, vei fi văzut ca un factor inspirațional. Schimbările pozitive pot apărea doar după ce vei înțelege ce anume este necesar să faci pentru a-ți trăi viața frumos, bucurându-te de toate. – pag. 6

5.

Principiul Universal al Echilibrului – Este legat de primele două Principii și are rolul de a da sens tuturor acțiunilor noastre. Echilibrul este un proces, nu un eveniment și este specific celor ce doresc relații echilibrate cu ei înșiși, cu semenii lor și cu Dumnezeu. Echilibrul este…Fericirea. –  pag.11

6.

Mesajul acestei sintagme, ca și mesajul acestei cărți, nu are drept scop încurajarea unei atitudini de turmă, ci are drept scop educarea spre fericire, progres, dezvoltare personală și maturitate spirituală. – pag. 13

7.

Știu, este dificil să asculți prelegeri sau să citești despre sărăcia duhului. Îți poate da senzația incitării la obediență, la indolență, la plafonare, la ignoranță… Însă te asigur că este doar o senzație. Tema principală a acestei cărți este fericirea, iar această primă temă vizează acel aspect al ființei tale care stă împotriva fericirii tale. – pag. 13

8.

Adevărat, nimănui nu-i place să i se vorbească despre sărăcie sau despre sărăcia duhului. Dar oare știi ce înseamnă să fii, cu adevărat, sărac în duh? Oare știi care este aplicabilitatea acestei sintagme în parcurgerea drumului tău spre succesul personal? Știi doar că acest slogan nu prinde, chiar dacă nu știi definiția exactă a sărăciei duhului! E posibil ca, abordând fericirea din perspectiva aceasta, să fi pierdut primul pas în ce privește abordarea ta. Dar, pentru că ai avut răbdare să citești până aici, sunt convins că ceea ce vei citi în continuare îți va schimba viața. Iremediabil. – pag. 14

9.

Să nu cumva să crezi că sunt împotriva pozitivismului și a progresului. Dimpotrivă! Iisus, iar eu Îl parafrazez, vorbește despre o Împărăție progresistă (Universul) în care cetățenii ei sunt progresiști, adică se dezvoltă continuu,  pe toate planurile, gustând fericirea. Acesta este mesajul real al spiritualității creștine. Dar nu despre creștinism vorbesc în această carte, ci despre fericire. Iar ferice de cei săraci în duh este unul dintre cele mai progresiste dictonuri ale omenirii. Acest dicton stă la temelia fericirii și își are originea în străfundurile Universului, fiind concepută de Însuși Creatorul. – pag. 16

10.

Mesajul acestei prime sintagme este un mesaj personal. Este și pentru tine, dar și pentru mine. Ai de făcut o alegere între fericirea pe care ți-o oferă Creatorul și satisfacțiile pe care ți le oferă convențiile umane. Astfel realizezi că în tine se dă o luptă între valorile promovate de Creator, care sunt universale, absolute și veșnice și cele umane care sunt circumstanțiale, relative și perimate. – pag. 16

11.

Când m-am confruntat cu aceste idei, am fost bulversat, revoltat, dar conștientizându-mi starea, am realizat că anumite bariere pot fi depășite doar cu ajutorul Creatorului. De ce? Pentru că El are o viziune obiectivă asupra realității, asupra vieții, asupra dragostei, asupra libertății, asupra fericirii și asupra păcii, pe când percepția mea este subiectivă și supusă relativizării. În aceeași situație ești și tu. Atunci când  accepți faptul că ceea ce crezi despre existență nu este infailibil, un prim pas spre fericire este făcut. – pag. 22

12.

Majoritatea oamenilor de succes susțin că prin altruism și solidaritate (iubind ca pe ei înșiși) au descoperit fericirea; pentru că ei iubesc raportându-se corect la ei înșiși și la Creator. – pag. 23

13.

Fericirea stă în mâinile tale. Ești dispus să renunți la mândrie (ego supraevaluat) și la mulțumire de sine, pentru a fi fericit? Asta înseamnă să fii demn. Am citit multe articole legate de mândrie și mulțumirea de sine, unele pro, altele contra. Din păcate foarte mulți fac confuzie între demnitate și mândrie, între simțământul valorii personale și automulțumire. Mândria și automulțumirea refuză progresul, refuză cunoașterea, refuză Schimbarea. Mândria conferă spiritului iluzia satisfacției ce te transformă într-o ființă indolentă, autosuficientă și obedientă. – pag.23

14.

Conștientizarea dezordinii din viața ta, acceptarea ajutorului din partea Creatorulu, nu este o atitudine negativă sau umilitoare. Nu cunoști tainele Universului, nu cunoști nici esența luptei dintre bine și rău, nu poți ști cu exactitate a defini fericirea și este oarecum firesc să apelezi la ajutorul Creatorului. Asta înseamnă să fii sărac în duh. – pag.26

15.

A fi sărac în duh înseamnă să-I permiți Creatorului să-ți lumineze drumul fericirii personale. Demnitatea te pune în postura de a-I recunoaște lui Dumnezeu calitatea de Creator, iar tu să te poți dezvolta, menținându-te fericit. Așa apare Schimbarea în viața ta. – pag. 28

16.

Iar acestă Schimbare te menține fericit, te face disciplinat, îți deschide porțile progresului și a dezvoltării personale reale. Ceea ce ai de făcut este… doar să o accepți. – pag. 28

17.

Fără viață, fără iubire și fără libertate fericirea nu ar fi posibilă. Fără fericire, libertate și iubire, viața nu ar avea rost. Fără viață, fără fericire și fără libertate, iubirea n-ar putea exista. Cele 4 sunt strâns legate, indispensabile. În momentul când una din cele 4 este afectată, celelalte două sunt afectate și ele. – pag. 29

18.

Moartea este absența vieții. Nefericirea este absența fericirii. Indiferența este absența iubirii. Sclavia este absența libertății. Poate gândești că ura este absența iubirii. Ura este o emoție, și este motivată de ceva negativ. Pe când indiferența nu este motivată decât de mândrie. Când ai o fire mândră înseamnă că nu-ți pasă de nimic, nu simți nici o nevoie, nu ești solidar și nici altruist. Un om mândru nu urăște, nu iubește, el se autodeifică, este autosuficient, este propriul său dumnezeu. Lui nu-i pasă dacă în jurul lui este fericire sau nefericire, mizerie sau frumusețe, bine sau rău. El este mulțumit de sine și este satisfăcut de asta. Nu este exclus să se considere drept o persoană spirituală. Însă față de Creator el ste mort și… este singur, chiar dacă aparent face parte dintr-o turmă, din mulțime. Conștiința lui este taina care îl arată așa cum este el, dar aceasta  este cunoscută doar de către el și Creator. Dar și un astfel de om are parte de iubirea necondiționată a lui Dumnezeu. – pag. 30

19.

Cum poate un astfel de om să iasă din această stare ? Pentru că suntem atinși de acest virus spiritual, care tulbură Armonia Universului, numit păcat. Iar mândria este o manifestare a păcatului. Este o toxină a acestui virus. Așa se produc dezechilibrele, care, mai devreme sau mai târziu, te vor afecta. Creatorul are întotdeauna soluții pentru tine, atât timp cât îți dorești, în mod sincer și deschis, fericirea – care este strâns legată de evoluția ta spirituală. Însă, El ți-a dat liberul arbitru, adică libertatea de a decide și de a acționa. Atunci când îți dorești Schimbarea și acționezi în această direcție, Dumnezeu îți deschide accesul la resurse inepuizabile care să te ajute în progresul tău. Doar să vrei. – pag. 30

20.

Bucură-te, sărbătorește și arată și celorlalți bucuria ta. Molipsește-i cu fericirea ta! Puterea stă în emoțiile ce le investești în starea de recunoștință, iar Dumnezeu te va binecuvânta. Astfel Îi permiți Creatorului să acționeze în viața ta. Aceasta înseamnă să fii sărac în duh. – pag. 34

 

 

 

 

 

 

 

Cum recunoști un om nefericit

Fericirea este o stare cu care te naști. Nefericirea este o stare pe care o dobândești. Astfel, un om nefericit este un om care se educă să fie astfel, conștient sau inconștient. Însă de când cu apariția fenomenului de dezvoltare personală, au apărut oameni care, deși sunt nefericiți, au reușit să dobândească abilitatea de a-și ascunde această stare. Și au găsit o mască pentru aceasta: pozitivismul. Mulți oameni sunt înșelați de această mască, pentru că în spatele ei se ascunde un om frustrat, dezechilibrat emoțional, indolent, obedient, invidios și mincinos. Astfel s-a descoperit că există 3 categorii de oameni nefericiți:

Nefericit negativ nerealist

Este cea mai răspândită categorie de oameni nefericiți. Este acel tip de persoană care nu vede elementele constructive din jurul său, nu vede elementele pozitive din jurul său. Este blazat în cea mai mare perioadă a timpului, iar pentru a simți și el câte ceva, din când în când apelează la divertisment pentru a-și mai diversifica senzațiile. El nu are încredere în sine, nu are încredere în nimic. Pentru el munca e o datorie, nu are nici un scop util în viață și este un sclav al circumstanțelor. Nu-și cunoaște rostul și menirea. Filosofia de viață pe care și-o alege este cea care încurajează fatalismul.

Nefericit negativ realist

Este în aceași situație ca și nefericitul negativ nerealist, însă el crede în fericire și se zbate să iasă din cerul vicios în care se află. Conștientizează că viața nu se poate rezuma la ceea ce se întâmplă în imediat, însă nu are destulă încredere în sine pentru a-și depăși starea. Este în căutarea soluțiilor, dar starea lui îl împiedică să se dezvolte. Este genul de om care are o nevoie reală de ajutor pentru a depăși anumite blocaje create de convingerile-i limitative. De cele mai multe ori acești oameni reușesc, atunci când întâlnesc un mentor autentic.

Nefericit pozitiv

Este cea mai periculoasă formă de manifestare a nefericirii. Această formă s-a dezvoltat odată cu apariția fenomenului de dezvoltare persoanlă. Nefericitul pozitiv este asemenea nefericitului negativ nerealist, însă și-a dobândit abilitatea de a-și ascunde această dizabilitate sub masca pozitivismului. Deși aparent este o persoană extraordinară, în interior este consumată de emoții negative. Ea nu recunoaște că are nevoie de ajutor pentru că și-ar strica imaginea. Poți recunoaște un astfel de om în momentul când încerci să colaborezi cu el. Aparent nu te refuză, însă, în timp vei realiza că este o persoană neconstructivă. Ea se hrănește cu mesaje motivaționale, este prezentă la tot soiul de manifestări, are capul și peretele de pe facebook plin de citate motivațioanale, dar nu crează nimic.

Din păcate acest gen de persoană are o influență destul de puternică asupra celor din jur, dar nu este capabilă să inspire pe nimeni. Această persoană se consideră fericită, refuză orice colaborare sau ajutor, este egocentrică și pare super încântată de orice persoană care apare în viața sa. Ea nutresc o invidie acută față de orice persoană de succes, chiar dacă la suprafață o admiră. Este lingușitoare, își supraevaluează ego-ul, este lipsită de solidaritate, empatie și compasiune, chiar dacă pledează pentru cauze nobile. Vrea mereu să fie în centrul atenției și toate motivațiile ei sunt legate de bani, putere, celebritate. Pe scurt, este… persoana toxică.

Omul fericit

În opoziție cu aceste tipuri ale omului nefericit se află omul fericit. Omul fericit este un om demn, înainte de toate. Își cunoaște statutul în societate și în Univers. Știe că viața nu este ușoară, dar prin creativitate reușește să devină stăpân al circumstanțelor, nu un sclav al lor. Este constructiv, pentru că s-a educat să-și transforme convingerile. Chiar dacă se confruntă cu suferința nu se lasă consumat de ea, ci își învață lecțiile.

Este un om deschis colaborării de orice fel, este solidar, plin de compasiune și empatie. Este un om recunoscător și nu ratează nici o ocazie pentru a-și demonstra valoarea reală și de a fi de un real ajutor pentru o cauză. Nu ține neapărat să fie în lumina reflectoarelor, însă atunci când ajunge dă dovadă de demnitate, blândețe, modestie, curaj, solidaritate. Este asertiv și deschis transformărilor. Este entuziast și are soluții pentru toate problemele cu care se confruntă. Nu este neapărat pozitiv, dar este constructiv.

 

Ai nevoie de un mentor

Găina nu este o pasăre foarte inteligentă, de unde și expresia ”ești prost ca o găină”. Același lucru se poate spune și despre oaie. Însă, uneori mă întreb ce se poate spune despre unii oameni. Am urmărit, prin 1993, în Munții Ceahlăului o scenă interesantă.

Un cioban avea vreo 200 de oi și ca să treacă de pe o pășune pe alta era nevoit să traverseze un petic de pădure, de vreo 3oo de metri. Era complicat de ocolit. Ca să se poată strecura printre copacii căzuți, lăstăriș, traverseze râpa unui izvor, cu 200 de oi, fără să rătăcească vreuna, le încolona în spatele unei capre. Capra deschidea drumul, ea găsea calea cea mai ușoară de a ajunge la pășunea respectivă și înapoi. Iar oile o urmau conștiincios. La un moment dat, în drumul ei, capra a întlnit un buștean căzut. L-a sărit. Oile au urmat-o. Una câte una săreau peste buștean. În momentul când ciobanul a intervenit și a dat bușteanul la o parte, oile continuau să sară ca și cum bușteanul ar fi fost acolo.

În ce-i privește pe oameni, realitatea nu este deloc diferită. Acum câțiva ani am fost la Brașov și am asistat la un tur de ciclism, pe un traseu de 21 de km în jurul Brașovului. Punctul de plecare și cel de sosire erau în același loc, undeva lângă Piața Sfatului.

După o anumită perioadă, la locul de sosire, din cca 50 de participanți sosiseră cam vreo 13-14. Chiar dacă traseul era dificil, nu ar fi trebuit să dureze mai mult de 5-6 ore de străbătut acel traseu. 2/3 din totalul de participanți nu ajunseseră la sosire. Astfel, organizatorii, împreună cu echipe de salvamontiști și jandarmi montani au pornit în căutarea cicliștilor. I-au descoperit la vreo 9 km distanță, aproape de Săcele, pedalând într-o direcție greșită. Deja depășiseră cei 21 de km. Organizatorii au  declarat că unul din concurenți a luat-o pe un traseu greșit la unul din punctele de control, iar ceilalți l-au urmat.

Fericirea este un profesor dur: întâi dă testul, apoi predă lecția.

Cam aceași situație este și în cazul fericirii. Toți oamenii vor să fie fericiți. Chiar dacă drumul fericirii este un drum simplu, lipsit de întortocheli, oamenii au talentul fantastic de a complica lucrurile. Pe acest drum al fericirii, din când, apar puncte de control – oameni sau situații – care îți confirmă dacă ești sau nu pe traiectoria cea bună, în ce privește obiectivele tale.

Odată cu apariția fenomenului dezvoltării personale foarte mulți oameni au renunțat la propriul drum al fericirii și au ales să alerge ca bezmeticii, urmând obedient diverși lideri sau guru. Studiind progresul acestor consumatori de dezvoltare personală am observat că se folosesc de masca pozitivismului pentru a poza în oameni fericiți. Mai trist este faptul că își consumă resurse considerabile (energie, timp și bani) pentru a dobândi prosperitatea, fericirea, succesul etc. Iar diverșii guru se folosesc de asta. Cel puțin asta am observat la români.

Mentorul

Mentorul (coach, duhovnic, guru, speaker motivațional, trainer) este omul care inspiră. Direct sau indirect. Într-o lume în care totul este dirijat de marketing, oamenii au nevoie de lideri autentici, oameni care să aibă capacitatea de a inspira într-un sens constructiv. Orice om are capacitatea de a influența, însă puțini oameni au capacitatea de a inspira. Asta face diferența dintre un mentor și un om obișnuit. De aceea a fi mentor nu înseamnă doar să fii un excelent public speaker sau foarte mediatizat trainer, dezvoltator sau duhovnic. A fi mentor înseamnă să-ți asumi responsabilități, înseamnă să te expui și să dovedești – prin viața ta și prin viața celor care te urmează – că ești fericit.

Trist este faptul că anumiți dezvoltatori – ce se autointitulează mentori – au mari probleme cu direcția, în ce privește dezvoltarea personală și creșterea spirituală. O mare parte dintre ei nu sunt ferm convinși că drumul lor este cel bun, de aceea trec de la o tema la alta, pozând în experți universal valabili.

Un mentor, în adevăratul sens al cuvântului, este conștient de faptul că propriile decizii influențează direct sau indirect oamenii cu care intră în contact. Deciziile constructive luate de un mentor constructiv (fericit) au un impact constructiv asupra celor cu care intră în contact.

Te consideri un mentor? Atunci gândește-te că nu vei ajunge niciodată la succes atât timp cât te lauzi că ești cel mai bun. Ai nevoie de un mentor? Alege un om care nu are toate răspunsurile la el. 

 

8 beneficii, dovedite științific, pe care ți le oferă cititul

Cititul oferă avantaje serioase pentru sănătatea și fericirea ta. Vrei să te bucuri cu adevărat de beneficiile lecturii? Fă în așa fel încât să-ți cadă în mână o carte  de modă veche, tipărită. Jurnalul celor 9 Fericiri este o astfel de carte. Descoperă, și tu, ce beneficii îți aduce cititul.  În continuare, îți voi prezenta 8 beneficii, dovedite științific, pe care ți le oferă cititul.

Cu toate că tot mai mulți oameni preferă e-book, cărțile tipărite încă nu s-au demodat foarte tare. Însă cititul nu mai este văzut ca ceva relaxant și constructiv, așa cum era văzut acum ceva timp în urmă. Aproximativ 70% dintre românii care posedă e-book, continuă să citească și cărțile tipărite. Nu prea are importanță faptul că o carte este electronică sau tipărită, atât timp cât și-au  făcut o pasiune din a citi. E adevărat, e mult mai comod să downloadezi o carte și să fii posesorul unei biblioteci elecronice cu mii de volume, pe care o poți căra cu tine oriunde.  Însă eu, prin acest articol, încerc să te fac conștient de bucuria de a citi… în stil clasic. 

Nimic nu se compară cu mirosul de hârtie și, în plus, nu vei alerga după priză în momentul când ți se descarcă e-book-ul. Iar scufundarea în lectură poate oferi, de asemenea, beneficii, în raport cu sănătatea și fericirea ta. În continuare îți voi prezenta 8 ​​motive inteligente pentru a citi o carte tipărită.

  • Cititul  dezvoltă inteligența

Cu cât citești mai mult, cu atât vei ști mai multe lucuri.  Mai mult decât faptul că înveți câte ceva, cititul este asemenea unei călătorii. Cu cât citești mai mult, cu atât călătorești mai mult. Cititul unei cărți transformaționale îți deschide o lume întreagă de cunoștințe. Cu cât începi mai repede să-ți creezi un obicei din a citi, cu atât e mai bine pentru dezvoltarea ta intelectuală, emoțională și spirituală. În afară de asta, poți deveni un model de dezvoltare pentru cei din jurul tău, inclusiv pentru copiii tăi. Cărțile pentru copii expun copiii la 50 la suta mai multe cuvinte decât televizorul, în același timp. Aceasta le dezvoltă inteligența și vocabularul. Expunerea la un nou vocabular oferă performanțe în ce privește cititul,  dar și la testele generale de inteligență.

În plus, se dezvoltă abilități puternice de citire timpurie, ceea ce poate însemna o mai mare inteligență, mai tarziu. Pentru persoanele mature, crearea unui obicei din a citi cărți care nu fac parte din domeniul de activitate cunoscut, duce la crearea de noi rețele neuronale.

Truc: Atunci când ești în căutarea unei metode de a citi raapid, optează pentru o carte tipărită. Cercetările sugerează că lectura pe un ecran micșorează timpul citirii unui text cu 20-30%

  • Cititul stimulează puterea creierului

Lectura regulată te face mai inteligent, însă ea crește, de fapt, puterea creierului. Așa cum exercițiile fizice intense ajută sistemul cardiovascular, cititul îmbunatățește memoria, oferind creierului exact același tip de antrenament. Cu timpul, apare un declin în ce privește memoria și buna funcționare a  creierului, dar lectura regulată ajută la încetinirea procesului, păstrând mintea clară mai mult, potrivit unui studiu publicat în revista Neurology. Exercițiul mental oferit de citit, reduce declinul mental cu 32%.

  • Cititul te face mai empatic

Empatia este specfică persoanelor fericite. Este una dintre formele de manifestare a recunoștinței. Recunoștința fiind cel mai puternic catalizator al fericirii. Fiind o persoană introvertită îmi este greu să mă integrez și sunt stângaci în ce privește socializarea. Însă socializarea este esențială pentru menținerea fericirii. Cititul m-a ajutat să mă înțeleg și să-i înțeleg și pe cei din jur, oferindu-mi noi căi de a mă raporta corect la ceilalți. Beletristica, în mod specific, are puterea de a ajuta cititorii să înțeleagă ce gândesc alții, citind despre emoțiile altor oameni. Impactul este mult mai puternic asupra celor care citesc beletristică, spre deosebire de cei care citesc nu citesc beletrisitcă. De aceea majoritatea cărților de dezvoltare persoanlă, pentru a avea impact, sunt transformate într-o poveste. Înțelegerea stărilor mentale și emoționale ale celorlalți este o abilitate esențială care permite dezvoltarea relațiilor sociale complexe, caracteristice comunităților armonioase.

  • Întorsul paginii te ajută să înțelegi ceea ce citești

Când vine vorba de a-ți aminti ceea ce citești, este mult mai utilă o carte tipărită decât un e-book. Simțind hârtia sub vârful degetelor, oferi creierului un context, care duce la o înțelegere mai profundă  a subiectului prezentat. Ceea ce nu se întâmplă în cazul e-book-ului. De aceea prefer să ofer cartea tipărită, chiar dacă necesită efort și resurse considerabile.  Comparativ cu e-book-ul. Deci, pentru a profita de avantajele cititului, este indicat să opotezi pentru varianta tipărită a cărții Jurnalul celor 9 Fericiri.

  •  Cititul ajută la combaterea bolii Alzheimer

Cititul este modalitatea prin care creierul face sport. Așa se menține activ. Cei care își implică creierul în activități cum ar fi cititul, șah, sau puzzle-uri au șanse mult mai scăzute de a dezvolta boala Alzheimer, decât cei care își petrec timpul în activități mai puțin stimulatoare, cum ar fi uitatul la televizor sau navigatul pe internet. Activitatea creierului ajută, deoarece inactivitatea creste riscul de a dezvolta Alzheimer. Iar această inactivitate este, de fapt, un indicator timpuriu al bolii.

  • Cititul te ajută să te relaxezi

Există un motiv pentru a te alinta cu o carte bună (și, poate, un pahar de vin), după o zi lungă plină de zgomote care mai de care mai acaparatoare. Cercetările sugerează că cititul este un foarte bun stress-buster. În 2009, în urma unor studii făcute de cercetătorii de la Universitatea din Sussex, s-a demonstrat că cititul reduce stresul cu 68 de procente. Nu contează ce carte ai citit, însă a te pierde într-o carte captivantă te poate scăpa de grijile și stresul de zi cu zi și poți petrece un timp de calitate. Cu tine. Acesta este unul din motivele pentru care am construit cartea Jurnalul celor 9 Fericiri.

  • Cititul înainte de culcare te ajută să dormi

Crearea unui ritual de culcare din cititul înainte de a adormi, este benefic somnului. Nu același lucru se poate spune despre adormitul în fața televiziorului sau navigatul pe internet înainte de a adormi. În timpul cititului, creierul se relaxează, iar somnul este odihnitor. Atât televiziorul cât și navigarea pe internet obosesc creierul, iar somnul este agitat. Astfel, persoanele care adorm uitându-se la televizor sau stau pe internet până adorm, se trezesc dimineața obosite, nervoase și au nevoie de un stimulent pentru a porni într-o nouă zi: cofeina.

Cititul unei cărți te ajută să te relaxezi mai mult decât vizionarea unui ecran, înainte de culcare. Ecranele, cum ar fi e-book-urile și tabletele, de fapt, te țin treaz mai mult timp, iar somnul nu mai este odihnitor. Așa că, întoarce pagina și stinge lumina.

  • Cititul este contagios

Dacă dorești să afli mai multe despre cartea Jurnalul celor 9 Fericiri și despre modalitatea de achiziționare, apasă butonul de mai jos:

 

 

 

Este dovedit științific: cititul chiar te face fericit

Indiferent unde te afli, cititul este cel mai relaxant mod de a petrece timp cu tine.  Așa te menții fericit. Oamenii spun că banii nu pot cumpăra fericirea. Însă Revista Pshychologies demonstrează că achiziționarea unei cărți este un mod de a cumpăra fericirea. Mai ales o carte care tratează subiectul fericirii, așa cum este Jurnalul celor 9 Fericiri.

Înainte de a fi autor de cărți și articole, am fost, înainte de toate, un consumator al acestora. De aceea pot spune că cititul este cea mai bună cale de a te cunoaște pe tine. Prin urmare, așa îți menții fericirea activă. Uimitor este faptul că acum au apărut și studii care demonstrează asta. Iar eu știam asta de acum 20 de ani, fără vreo dovadă științifică. Cititul are calitatea de a dezvolta în tine abilitatea de te menține fericit.

Studiile au descoperit că oamenii sunt mai fericiți atunci când își cheltuiesc banii pe experiențe (vizionarea unui spectacol, petrecerea unui timp de calitate cu oameni dragi sau călătorind) decât atunci când cumpără bunuri materiale. Acum, s-a descoperit o cale de mijloc între aceste achiziții: produsul experiențial – un element material care creează o experiență atunci când este utilizat. Iar cărțile au acest rol. Mai ales acele cărți de tip inspirațional-transformațional, așa cum este și Jurnalul celor 9 Fericiri.

Cred că este interesant faptul că psihologii carcaterizează cartea drept produs experiențial pentru că, da, cartea este un produs, dar atunci când cumperi o carte și o aduci în viața ta, ea te face să creezi o altă paradigmă decât cea cu care ești obișnuit: viața ta se schimbă.  Jurnalul celor 9 Fericiri nu numai că oferă o altă paradigmă în ce privește fericirea, dar oferă și baza creării unei viziuni personale asupra propriei ființe, asupra Universului și asupra modului cum Dumnezeu acționează în Univers și, implicit, în viața ta.

Atunci când îți cumperi o nouă pereche de cercei, te simți bine pentru că îi porți toată ziua, pentru că arăți bine, uitându-te în oglindă. Dar pe parcursul zilei uiți de ei. Însă atunci când îți cumperi o carte și o citești – cum ar fi o carte de psihologie, o carte de sănătate, o carte de afaceri sau o carte de spiritualitate – această carte îți aduce idei noi, îți oferă noi perspective la care să te gândești și-ți poate transforma viața într-un mod constructiv.

Interesant este faptul că experiențele de viață și produsele experimențiale te ajută să te menții fericit, prin mecanisme diferite. Experiențele de viață te fac fericit prin împlinirea nevoii de atașament sau prin interconectarea cu ceilalți oameni. Produsele experiențiale, în schimb,  au abilitatea de a te menține fericit prin împlinirea nevoii tale de valoare personală. Psihologia pozitivă aplicată a reușit să demonstreze faptul că utilizarea resurselor existente, într-un mod constructiv, sau dobândirea de noi competențe/cunoștințe, satisface valoarea personală. Jurnalul celor 9 Fericiri, fiind un produs experențial, are acest rol: îți satisface valoarea personală. Valoarea personală stă la baza încrederii în sine, care, la rândul ei, este unul dintre catalizatorii fericirii.

Acestea sunt, în esență, două căi diferite pentru a-ți menține fericirea activă. Însă atunci când nu te simți valoros, cel mai bun mod de a atenua această stare este acela de utiliza un produs experimențial: cartea Jurnalul celor 9 Fericiri sau altele asemănătoare.

Comparând cărțile cu alte produse experiențiale, cum ar fi instrumentele muzicale și articolele sportive, am observat că legătura dintre cărți și nevoia valorii personale este mult mai clară: mi-am dat seama că există cărți care ajută la creșterea valorii personale, și anume cărțile care urmăresc dezvoltarea personală și creșterea spirituală. Iar Jurnalul celor 9 Fericiri face parte din această categorie de cărți. De-a lungul anilor, am citit o mulțime de cărți de dezvoltare personală și m-au ajutat să-mi dezvolt o gândire constructivă, pe care nu aș fi putut să o dobândesc altfel.

După 26 de ani, în care am fost consumator de dezvoltare personală – care m-au făcut conștient de faptul că sunt un om fericit – am tras 4 mari concluzii:

  • Există forțe care manipulează felul nostru de a gândi și de a simți, de  care nici măcar nu suntem conștienți. O parte din aceste forțe sunt nesănătoase pentru fericirea noastră. Dezvoltarea personală m-a ajutat să gândesc constructiv și să acționez constructiv.  Asșa nu mai sunt dependent de anumite sisteme de gândire. 
  • Toate cărțile, pe care le-am citit, m-au ajutat să construiesc Jurnalul celor 9 Fericiri. Prin scrierea acestei cărți am reușit să-mi descopăr rostul și menirea. Am reușit să construiesc o carte care te face să te gândești la tine și la locul tău în lume. Astfel, poți face o diferență între cine ești și ce ești, indiferent de statutul tău social, financiar sau spiritual.
  • Evident, totul se învârte în jurul filosofiei personale de viață. Cum să-ți faci timp pentru tine și pentru valorile tale? Cum să te dezvolți fără a investi prea multă energie, timp sau prea mulți bani? Cum să simți că viața are sens, fără să ai senzația că resursele tale sunt cheltuite, ci investite?  Învață despre modul în care poți aplica principiile spiritualității creștine și ale psihologiei pozitive, în viața de zi cu zi. Pentru echilibrul tău, gândește-te că atunci când realizezi care îți este rostul și menirea, performanțele tale vor fi altele. Indiferent de domeniul în care activezi.
  • În urma experimentării principiilor de dezvoltare personală, am reușit să creez un produs experențial: o carte ce aparține genului mindfulness. Este o carte care te duce într-o călătorie, într-un alt mod de gândire despre viață: unul constructiv.

Oamenii, care sunt cititori avizi, cunosc puterea de a avea, la activ, cât mai multe cărți citite, în viața lor. Această activitate le permite să-și transforme viața continuu. Pentru că ei descoperă noi moduri de a se transforma, în funcție de ceea ce îi interesează.

De ce fericirea nu-i o iluzie

Sunt unul dintre puținii oameni care se consideră binecuvântați pentru că s-au născut și au crescut în această țară minunată. O țară a contrastelor, în care fericirea și nefericirea, constructivismul și pozitivismul (negativismul), frumosul și urâtul, progresul și fatalismul… se împletesc într-o viermuială fantastică care stă la baza mentalității și felului de a fi al românilor.

Acum 27 de ani, am intrat în contact cu principiile de bază ale psihologiei pozitive aplicate și ale spiritualității creștine practice. De atunci am tot descoperit noi elemente și le-am aplicat în viața mea, iar în 2013 am reușit să materializez prima mea creație notabilă, care reunește toate aceste principii: Jurnalul celor 9 Fericiri. În momentul când am publicat cartea am realizat că toată viața mea am fost fericit însă, nefiind conștient de această realitate, n-am știut să o valorific. Cu alte cuvinte, timp de 37 de ani am fost fericit și habar nu  aveam. Începând cu octombrie 2013 situația s-a schimbat. Fantastic.

Mulți oameni mă văd strălucind de fericire și echilibru, vesel în lumea mea pozitivă și constructivă. Multe persoane îmi spun că degaj un magnetism călduros, ceva atrăgător și impalpabil care le face să-și dorească a mă cunoaște și să realizeze ceva cu mine. Alte persoane văd în fericirea mea doar o iluzie, doar o mască. Toți au dreptate. 🙂

Primii Pași în ce privește Fericirea

În 1990 (aveam 14 ani pe atunci) am luat contact cu primele principii ale psihologiei pozitive aplicate citind cartea Despre frumos și bine – Immanuel Kant apoi, în 1992, am luat contact cu primele principii ale spiritualității creștine practice. Din 1990 și până în acest moment nu s-a diminuat deloc fascinația mea pentru filosofie, psihologie, spiritualitate, fiind foarte mult influențat de filosofia visării a lui Gaston Bachelard.

La un moment dat m-am pus în postura de a răspunde la această întrebare:

Mircea, ce înseamnă pentru tine fericirea?

La acea vârstă încercam să răspund la această întrebare ca și cum aș răspunde unui străin, dezvoltând toate motivele potrivite pe care le aveam ca să fiu fericit. Mai târziu, peste aproximativ 20 de ani, am descoperit că fericirea nu are nevoie de motive. Astăzi, la 41 de ani, am capul plin de visuri realizabile, însă ca să ajung în acest punct, 4 ani mai devreme, mi-am pus 4  întrebări esențiale la care am găsit și răspuns:

  • Ce este fericirea?
  • Cum funcționează?
  • Cum o măsor?
  • De ce unii oameni nu sunt fericiți de vreme ce-și doresc asta?

Răspunsul este simplu și crud: fericirea nu are nevoie de motive ca să existe, ea există prin sine; de tine depinde să o activezi și să o menții activă.

De-a lungul timpului m-am tot documentat în privința maturizării spirituale (fericirii) și am încercat să fiu cât se poate de sincer cu mine în privința asta. Am fost fascinat de existențialism (Pascal, Kierkegaard, Heidegger, Sartre, Nietzsche), de psihanaliză, de psihologie cognitivă, de psihologie pozitivă, de spiritualitate, mistică și mitologii, am citit biografii și jurnale.


 Cei 9 piloni care susțin Fericirea

Chiar dacă sunt la început de drum, am o viziune extrem de clară a ceea ce vreau să fac. Și pot spune că în ultimii 3 ani am reușit să-mi restartez viața. Și nu am pornit de la 0, ci de la -10. A apărut ceea ce eu numesc… echilibrul. Cel puțin pe plan emoțional. Pot spune că am descoperit cei 9 piloni de viață, foarte puternici, cu ajutorul cărora mă pot menține echilibrat (fericit).

  1. Încrederea în sine (în abilitățile mele)
  2. Încrederea în Dumnezeu
  3. Familia
  4. Prietenii și colegii
  5. Cariera și gestionarea banilor
  6. Mediul (economic, social, spiritual)
  7. Relaxarea
  8. Sănătatea
  9. Educația (dezvoltarea personală și creșterea spirituală)

Descoperirea de sine, atunci când am luat contact cu psihologia pozitivă aplicată și spiritualitatea creștină practică, au întărit atât de mult primul și al doilea pilon încât ei au devenit structura de rezistență a filosofiei mele de viață. Astfel, aș putea spune că la 37 de ani, în loc să mă confrunt cu criza vârstei de mijloc, am avut o revelație. Această revelație este legată de acțiune, de capacitatea de a fi stăpân (creator) al circumstanțelor.

Mentoratul în ce privește Fericirea

Astfel, mi-am descoperit abilități de mentor și coach, având talentul de a face oamenii să acționeze, dându-le încredere, ascultându-i și răspunzându-le la întrebări cu sinceritate și simplitate. Totul devine ușor atunci când fericirea este mototul tutror acțiunilor. Acest stadiu, la care sunt acum, este, oarecum, punctul terminus al evoluției mele generale, al inițierilor mele. De aici urmează cea mai grea etapă: dezvoltarea și menținerea la un nivel ridicat a stilului și filosofiei de viață.

Fericirea nu apare singură, chiar dacă te naști cu ea. Cei care o caută la colț de stradă sau în mall sunt cei care o consideră o iluzie. Nu este suficient să o vrei, să speri și s-o obții într-un mod pasiv. Este necesar să acționezi, s-o urmărești, să o găsești apoi să o îmblânzești. Acesta este rolul celui de-al noulea stâlp care, de fapt, este un demers pro-activ, o condiție a fericirii.

Împărtășesc cu mulți oameni pasiunea pentru fericire. Din acest motiv am creat Asociația ECHAD România (echilibru & adevăr – ebr.= unitate și unicitate), un ONG care investeșe mult în stare de bine a românilor. Viziunea asociației, chiar dacă poate părea naivă unora, este aceea de a face oamenii conștienți de potențialul lor în ce privește menținerea fericirii. Din păcate, nu pot face mare lucru, de unul singur. Deși am creat 10 programe de dezvoltare personală – din care o parte sunt implementate – am nevoie de ajutor pentru a face vizibile aceste programe și pentru a vedea rezultatele.

Obiectivul asociației este acela de a oferi – celor care vor să trăiască mai bine – oportunitățile de a trece la acțiune și de a-și realiza visurile. Activitățile create în cadrul asociației sunt de utilitate publică.

Secretul Fericirii Permanente

Toate acestea m-au ajutat să înțeleg cu ce seamănă fericirea, care sunt valorile interioare care-i corespund. Astfel, am reușit să o mențin activă, acum face parte din viața mea cotidiană și îi înțeleg mecanismul. Cu alte cuvinte, am învățat să o măsor. Și toate acestea datorită metodei pe care am reușit să definitivez și care s-a transformat într-un curs: Secretele Fericirii Permanente.

Acest curs este un soi de revoluție în mentalitatea românească, unde totul este amestecat, ambiguu și mistic. Această revoluție îți va transforma viața personală și profesională pentru totdeauna. În dreptul meu pot spune că, începând cu vârsta de 38 de ani, viața mea a luat o întorsătură constructivă. Definitivă. Și asta pentru că m-am orientat spre starea de bine a oamenilor.

Totul s-a schimbat pentru mine. Pe plan profesional, cel puțin. De-a lungul vieții am practicat o mulțime de meserii: fochist, instalator sanitar, bucătar, tâmplar, zidar, artizan, grafician, restaurator, cosmetician, maseur, antreprenor, agent imobiliar, agent de vânzări, călugăr. Am tot căutat să mă regăsesc în ceva. Aceste job-uri au transformat ceva în mine, însă nu au reușit să mă definească, pe plan profesional. Și nici pe plan personal. Când am descoperit realitatea fericirii permanente, a apărut și stabilitatea profesională.

Acest curs – Secretele Fericirii Permanente – te ajută să ieși, în mod real, din zona de comoditate, dar fără a te simți extrem de inconfortabil., chiar dacă depui niște eforturi considerabile. Acest curs are puterea de a transforma existența a sute de mii de persoane. Hai să ne facem propria revoluție: Articol → Fericire → Acțiune.

În octombrie 2013 am avut primul declick și atunci am devenit conștient de potențialul meu. În 3 ani am reușit să creez un concept care-ți poate schimba viața. Așadar, dacă ești hotărât să trăiești o experiență bogată, frumoasă și constructivă, fă un pas spre mine: happy@mirceaivanof.ro

 

Sunt recunoscător celor care mă susțin în implementarea programelor Asociației ECHAD la București, Constanța, Galați, Tg Mureș și, de asemenea, mulțumesc  pentru deschiderea celor din Sibiu, Brașov, Buzău, Brăila și Bacău.

 

 

 

 

 

Narcisistul: 8 carcateristici

Mulți văd în iubirea de sine ceva negativ. Eu nu sunt de acord. Însuși Iisus spune: ”Iubește… ca pe tine însuți”. Însă când iubirea de sine devine obsesivă, ea se transformă în narcisism, iar atunci când devine patologică se transformă în egocentrism. De-a lungul timpului, am tot studiat felul în care se raportează oamenii la ei înșiși, la existență, la semenii lor, la Dumnezeu, la sociatate și am reușit să definesc natura omului narcisit. Cel puțin pentru mine. În acest articol voi expune 8 carcateristici esențiale.

Tulburarea de personalitate narcisică cauzează multe probleme în toate aspectele vieții unei persoane. Ea afectează toate aspectele vieții: job-ul, școala, relațiile (cu sine, cu cei din jur și cu Dumnezeu). Atunci când se agravează, poate duce la depresie sau/și la adicții. Narcisistul este nefericit pentru care nu primește acel tratament pe care el consideră că îl merită.

Relațiile lui sunt, de obicei goale și deconcertante. Realitatea lui nu se ridică la convingerile personale despre ceea ce vede în el însuși. Este greu pentru narcisist să accepte faptul că lumea nu se învârte doar în jurul lor. Poți detecta un narcisist, destul de repede, atunci când începi să observi că încearcă mereu să atragă atenția asupra sa, ori prin extravaganță, ori prin delăsare, ori, mai nou, prin multitudinea de selfie-uri.

1. Exagerează

Narcisistul va spune întotdeuna că el este number one în tot ceea ce face: că el a adus dezvoltarea personală în România, că e cel mai tare scriitor, că e cel mai bun bussines-man, pe când realitatea este că el a fost rareori vreodată în postura de a face ceva de genul. El va hiperboliza orice eveniment de viața sa ca să arate că a fost vedeta spectacolului. Și, atunci când el împărtășește realizările sale, din nou și din nou,  ele devin de fapt, o realitate a vieții lui. El chiar ajunge să creadă că a realizat de toate lucrurile pe care le împărtășește cu ceilalți.

Dacă cineva te tratează rău, doar amintește-ți că este ceva în neregulă cu el, nu cu tine . Oamenii fericiți nu acționează pentru a face alte ființe umane să sufere.

2. Este un maestru al manipulării

Narcisistul se va folosi de slăbiciunea ta pentru a se asigura că acestea obține ceea ce dorește. Majoritatea speakerilor motivaționali fac acest lucru. Ei se vor folosi de punctele slabe pentru a adăuga mai multă putere la personalitatea lor. Dacă fac o favoare, asigură-te că nu ți-ai vândut sufletul diavolului, pentru că va veni din nou să te bântuie. Cel puțin e-mailul tău. Mai nou, toate formele de marketing îi ajută pe narcisiști să se promoveze. Cu cât un astfel de om este mai prezent în zona publică (on-line sau off-line) cu atât el suferă de această tulburare.

3. Nu recunoaște și nici nu acceptă ceea ce tu simți

Singurul lucru care contează pentru narcisit este modul în care el se simte. Narcisistul va folosi toate metodele pentru de a demola emoțiile care îl fac să fie demn. O persoană care suferă de narcisism este preocupată doar de modul în care se simte. Emoțiile ei nu sunt generate de gânduri, așa cum este firesc, ci de nevoi și dorințe.


8-caracteristici-ale-narcisistului

4. Este arogant


Narcisistul nu va recunoaște niciodată că a greșit. El se consideră zeu și are impresia că totul i se cuvine. El se laudă cu realizările lui (de cele mai multe ori ficitive)  și vor călca pe cadavre pentru a obține ceea ce-și dorește. Narcisistul nu-și permite aibă o busolă morală rațională. El insensibil la sentimentele altora și nu maifestă nici un pic de empatie.

5. Face tot posibilul să fie în centrul atenției

Narcisistul trebuie să fie în centrul atenției. Altfel nu s-ar simți împlinit. În cazul în care atenția celorlalți nu mai este îndreptată spre el, își va căuta un alt grup sau alte persoane care să-l adore și să-l admire. Narcisistul nu poate păstra relații  mult timp, deoarece nimeni nu îl poate ține pe un piedestal de aur. Are dificultăți în menținerea atenției asupra unui obiectiv și își pierd interesul foarte repede. Foarte mulți promoteri ai dezvoltării personale sunt în această postură: oscilează dintr-un domeniu în altul, le amestecă, doar ca să poată atrage atenția asupra lor.

6. Profită de ceilalți

Naricisiștii profită de orice situație și pe orice persoane pentru a se potrivi nevoilor lor. Acest lucru înseamnă că vor călca pe cadavre pentru a crea situații care să convină nivelului lor emoțional. Narcisiștii par să aibă încredere în sine și se pare că stima de sine este ridicată, însă totul este o fațadă. Ei sunt lipsiți de valoare de sine, dar compensează prin folosirea altora pentru interesul lor. Cei care se folosesc de așa-zișii facilitatori sau se folosesc de voluntari pentru a atinge interese personale (de imagine sau financiare) fac parte din categoria persoanelor care suferă de tulburări de personalitate narcisică.

7. Se lasă consumat de invide

Narcisiștii nu pot accepta faptul că poate exista cineva care are expertiză pe un anumit domeniu, în afara lor. Atunci când cineva are mai mult succes sau este mai popular, ei nu sunt doar invidioși. Duc invidia la un alt nivel, chiar dacă nu arată. Ajung să sufere  de depresie severă și frustrare. Și sunt mereu furioși pe ceva sau pe cineva. Ei sunt invidioși pe orice persoană care nu-și contrează atenția asupra lor.

8. Se crede superior celorlalți

Tulburarea de personalitate narcisica este o problemă de sănătate mintală. Narcisiștii nu se dezvoltă. Ei sunt incapabili mental de a vedea lumea ca toți ceilalți. Ei cred că sunt deasupra oricui. Atitudinea lor este grandios este copleșitoare. Când ceva nu merge bine, este din cauza altcuiva. Nu există nici o modalitate de a raționaliza comportamentul lor. Interesant este faptul că majoritatea oamenilor populari suferă de această tulburare.

Una din condițiile principale pentru realizarea iubirii este depășirea narcisismului cuiva. Orientarea narcisistă crează o experiență reală numai pentru narcisist, în timp ce fenomenele din lumea exterioară nu au nici o relevanță, ci fiind doar utile sau periculoase. Polul opus este obiectivismul –  facultatea de a vedea oamenii, situațiile și lucrurile așa cum sunt. Un obictivist este capabil să separe imaginea de ansamblu, a realității, de imaginea care este formată de dorințe și temeri.~ Erich Fromm* – Arta de a iubi

Nu este pe deplin înțeles modul în care o persoană devine un narcisistă, dar fiecare persoană care suferă de această tulburare nu are elemente comune de fundal, cu altă persoană de acest fel. Această tulburare de personalitate poate fi diagnosticată încă de la pubertate și anii copilăriei. De obicei, atunci când un părinte răsfață sau critică excesiv în anii copilăriei. Sau atunci când persoana provine dintr-o familie destrămată sau a fost forțată să se bazeze doar pe ea însăși.

Aceste persoane au substituit lipsa de iubire și de sprijin din partea unui părinte sau a rudelor, prin supra-evaluarea propriei lor valori. Tulburarea de personalitate narcisică pare să afecteze mai mulți bărbați decât femei. Este important să se recunoască granițele dintre respectul și încrederea în sine și cea a unei tulburări de personalitate narcisistă. Uneori liniile par să se suprapună. Semnele de mai sus sunt doar câteva din multele care diferențiază un narcisist de o persoană care are încredere în sine.

  *Erich Fromm – exponent al psihologiei sociale germane, psihanalist , sociolog , umanist, filosof, neo-freudist.

logo mircea site

Jurnalul celor 9 Fericiri

Fiecare om visează, la un moment dat, la o comoară a lui. Și e firesc. Iar această țară este asemenea unui cufăr vechi, uitat în negura timpului, ce ascunde comori inimaginabile. Câți știu de ele? Una din aceste comori, prăfuite de vreme, atunci când este scoasă la lumină, transformă viața într-un mod minunat. Dar cine are acces la acea comoară?

Sunt creștin în România și mă socotesc a fi unul dintre fericiții moștenitori ai spiritualității propovăduită pe aceste meleaguri, de Sfântul Apostol Andrei și Sfântul Apostol Filip. Această spiritualitate nu ne-a fost predicată cu sabia, dar a fost apărată, cu viața de către sfinți martiri. După schismele din creștinism, am fost singura națiune care am reușit, încă de la început, conviețuirea frățească a mai multor credințe. Și am fost una dintre puținele națiuni care nu au avut parte de sângeroasele cruciade care au zdruncinat spiritualitatea creștină. Și dacă astăzi, în Occident, Dumnezeu a a fost asasinat, iar un creștin practicant este un soi de gică-contra al curentului spiritual, în România încă putem păși fericiți pe Calea lui Hristos.

Eu zic că e bine. Românii se laudă cu… drepta credință. Românii se laudă cu credința din suflet, se închină în biserici cu turle de aur ce domină orizonturile. Religia se predă în școli. Bisericile sunt implicate în actul politic și social.

Dar… parcă ceva lipsește. Oricât de optimist și constructiv aș fi, nu pot să nu observ corupția care a necrezat societatea românească la toate nivelele; nu pot închide ochii la nefericirea și disperarea din jur; nu pot ignora faptul că bisericile sunt tot mai goale și mai lipsite de tineri, oricât de mult s-ar amăgi unii; nu pot ignora realitatea că cei mai mulți oameni – atașați afectiv de religie – sunt din ce în ce mai săraci și mai îndatorați; nu pot să nu observ cum familiile se destramă, într-o lume străină, plină de amăgire și deșertăciune.

Ah, dacă românii ar ști taina comorii, dacă ar ști unde e cheia…

Iisus Hristos a spus: ”Veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi.” Iar în altă parte: ”Cuvântul Tău este adevărul.” Care este Sfânta Taină? Care este cheia comorii? Iisus a spus despre Sine: ”Eu sunt Calea: Adevărul și Viața!” Deci Adevărul nu este o idee, ci o Persoană: Iisus Hristos. În această postură, Iisus Hristos nu mai este un guru, nu mai este un inițiat sau un evoluat spiritual, ci este mai mult decât atât. Însă despre acest lucru nu poți afla decât într-un singur loc: Biblia sau Dumnezeiasca Scriptură (cum îi spunea Pr Arsenie Boca).

De ce ar fi Biblia comoara de care toți românii ar avea nevoie? Pentru că studiul ei a fost dintotdeauna o fericită osteneală peantru a descoperi pe Acela care știe totul despre Viață, Iubire, Libertate, Fericire, Pace, Rezonanță și Atracție.

Jurnalul celor 9 Fericiri

Jurnalul celor 9 Fericiri

În momentul când am scris cartea Jurnalul celor 9 Fericiri, am avut posibilitatea să abordez fericirea din mai multe perspective, ca să ajung la aceeași concluzie: psihanaliză, spiritualitate orientală, teosofie, new age, cabbalism etc. Am ales două: psihologia pozitivă aplicată și spiritulitatea creștină practică. Urcând spre izvoarele gândirii creștine, am cercetat înțelepciunea descoperită în Dumnezeiasca Scriptură, la sfinții apostoli și primele generații de creștini. Am preferat să citez Scripturile pentru că aici este Adevărul Creatorului. Fiecare capitol al cărții are la bază studii aprofundate de spiritulitate creștină practică, dar și teologie. De aceea, abordarea ei este facilă pentru toși creștinii, indiferent de confesiune. Am apelat și la alte cărți care poartă amprenta geniului românesc.

Urmărind descoperirea Unei Persoane, Jurnalul celor 9 Fericiri nu ar fi un Jurnal fără exemplificarea vieților acelora care s-au întâlnit personal cu Adevărul.

Jurnalul celor 9 Fericiri este o carte document care-și conduce cititorul de-a lungul istoriei gândirii umane, începând cu Epoca de Aur a civilizației omenești (sec I e.n.) și terminând cu conceptul de dezvoltare personală specific secolului XXI și cu practicile și crezurile creștine românești, de astăzi. Este o carte construită pentru a fi ușor de parcurs, pe alocuri lăsându-te pe gânduri. Cartea răscolește trecutul uitat al gândirii creștine și pune totul față în față cu Biblia, de unde au fost extrase  taine incredibil de simple, cuvinte și fapte ancestrale, dar foarte actuale.

Ferice de citiorii care sunt hotărâți să descopere tainele Creatorului!

logo mircea site